Socata – bautura energizanta si racoritoare a verii !

Socata este o bautura traditionala romaneasca degustata si apreciata de multe generatii. Din aromele copilariei fiecaruia nu lipseste gustul minunat al acestei bauturi racoritoare. Va prezint astazi reteta de socata in care in loc de zahar puteti folosi mierea. In acest fel socata dumneavoastra va avea un gust deosebit si va fi si foarte energizanta si tonica.     

Socata este o bautura naturala foarte buna, energizanta si racoritoare dar mai ales sanatoasa. Acest lucru il datoram socului care are proprietati antiinflamatoare, emoliente si detoxifiante si ajuta impotriva racelilor, asteniei si infectiilor urinare. Si daca in socata folositi miere si nu zahar, beneficiati si de antioxidanti, vitamine si minerale

Pentru a prepara licoarea magica aveti nevoie de multa dragoste si de ingrediente naturale: 
- 10 - 12 flori de soc proaspete (sau 14 – 16 flori uscate), 
- 3 - 4 lamai, 
- 500 g miere (dupa preferinta). 
Aveti grija sa fie miere naturala din sursa sigura, nu contrafacuta cu zahar si siropuri. Daca o luati din supermarket nu ati rezolvat nimic inlocuind zaharul din reteta propriu-zisa cu miere), apa plata, 1 borcan mare  de 5 litri.

Sunt si retete de socata in care se utilizeaza zahar in loc de miere, sare de lamaie in loc de lamaie, drojdie sau boabe de orez pentru fermentare. Eu am preferat sa merg pe reteta copilariei mele, asa cum am vazut-o la mama acasa, inca de pe vremea cand ma jucam cu “papusile” (asta e o alta poveste, pentru ca nu imi placeau papusile din plastic si preferam sa ma joc cu papusi facute de bunica din imbracaminte sau din stiuleti de porumb in plina dezvoltare - cand le dadea matasea) Sa revenim la reteta noastra

Prepararea socatei este extrem de simpla si nu va ia mai mult de 20 de minute.

• Daca optezi pentru florile proaspete, atunci trebuie sa le treci printr-un jet de apa rece pentru a elimina praful si micile insecte ce salasluiesc pe ele. In lipsa florilor proaspete, putem opta cu incredre la florile uscate cu grija si pastrate (pentru momentele in care dorim sa ne rasfatam cu o bautura naturala sanatoasa) in pungute pe hartie bine inchise.
• Mierea se pune in borcan cu apa cat sa o acopere si se amesteca usor cu o lingura de lemn pana se topeste. Eu am preferat mierea cremoasa ecologica de floarea  soarelui Wilhelm Tartler. (Daca nu ati incercat pana acum mierea Tartler v-o recomand, este extraordinara. O gasiti aici).  In cazul in care aveti miere zaharisita (semn ca este naturala, stiati nu?) o puteti folosi chiar si in aceasta stare pentru ca se topeste destul de repede. Nu este nevoie sa se tina borcanul cu miere zaharisita in apa fiarta.
• Peste aceasta apa inmiresmata punem zeama (sucul) a 2-3 lamai stoarse. O lamaie spalata o taiem rondele si o punem deasupra florilor de soc la final, pentru aspect frumos si pentru ca un usor gust de coaja de lamaie sa imbratiseze papilele gustative atunci cand servim socata
• Acum este momentul sa adaugam florile de soc spalate si “jumulite” din inflorescenta. Completam cu diferenta de apa si amestecam bine. Borcanul trebuie acoperit cu tifon si pus intr-un loc calduros pentru fermentare.

      O data terminata aceasta prima etapa, trebuie sa avem grija sa amestecam dimineata si seara compozitia cu o lingura de lemn. Va marturisesc ca eu “gustam” de fiecare data cate 2-3 linguri si asa mi-am putut da seama de evolutia fermentarii. Daca degustati o sa va dati seama cand socata dvs este gata. Iarna fermentarea poate sa dureze 3 zile, de aceea este recomadata gustarea. Aspectul este unul galben tulbure iar gustul este dulce putin amarui. Cand socata ajunge in aceasta etapa inseamna ca a sosit momentul strecurarii. Socata se pune in sticle si se pastreaza la frigider.

Dupa 2 zile in care am indeplinit “ritualul degustarii” a sosit si ziua cea mare: savurarea licorii magice a copilariei mele. Cand se consuma, se poate adauga in pahar o bucata de gheata si o felie de lamaie. Pentru un aspect cool puteti adauga si o frunzulita de menta. E un deliciu racoros. Deja am baut 2 litri din prima portie si ma pregatesc sa prepar o alta serie

            Pentru ca imi place sa ma informez atunci cand folosesc un ingredient, nu vreau sa fac exceptie acum. Asadar am cautat informatii despre vedeta acestei bauturi (socul) si sper sa va placa ceea ce veti citi in continuare 

       Socul (Sambucus nigra) infloreste in luna mai, vestind trecerea de la exuberanta primaverii la plenitudinea fierbinte a verii. Este un arbust de dimensiuni medii, a carui tulpina rasfirata are de regula trei-cinci metri, putand insa ajunge in cazuri rare si la zece metri inaltime. Scoarta si frunzele sale au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. Florile, in schimb, au aroma racoritoare, proaspata, foarte placuta.

       Socul este recunoscut, deopotriva in folclorul romanesc si european, drept planta de leac si planta magica. In satele din nordul Moldovei si din Ardeal, se spunea ca socul este ocrotit de catre duhuri. De aceea, el rareori este lovit de trasnet, creste pe orice fel de pamant, pe florile sale nu se aseaza albina, si rareori este napadit de omizi sau de alti stricatori. Se mai spunea ca atingerea ramurilor sale este binefacatoare pentru cei bolnavi, dar nu trebuie sa dormi sub soc, mai ales daca este inflorit, pentru ca "cei din vant" te pot imbolnavi, suparati ca le-ai incalcat teritoriul.

           In Anglia si in Scandinavia, era considerata o mare greseala sa tai un soc, mai ales daca era batran, pentru ca in ramurile sale si-ar avea salas tot felul de duhuri ale naturii, care cand se intorc pe inserat acasa si isi gasesc locuinta distrusa, se razbuna teribil pe faptas. Nenumarate mituri si legende exista despre soc, din Orientul Mijlociu si pana in nordul Europei si al Africii, limitele imensului sau areal.

          La aceste mituri stravechi tinde sa mai adauge cateva si stiinta moderna. Cercetarile din ultimii 15 ani facute in tari cum ar fi Germania, Elvetia, Israel, Polonia, Serbia sau Statele Unite au scos in evidenta proprietatile medicinale uluitoare ale socului.

        Calitatile terapeutice ale socului sunt apreciate inca din antichitate, fiind utilizat in special pentru distrugerea viermilor intestinali. Astazi, florile si frunzele sunt folosite pentru calmarea nevralgiilor, in afectiuni ale cailor respiratorii si reumatism. Datorita continutului de ulei esential (in cantitate mica), nitrat de potasiu, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc, florile de soc au efect diuretic, sudorific si laxativ. Totodata, acestea au actiune antiinflamatoare, antireumatismala, emolienta, galactogena. Scoarta arborelui de soc are proprietati laxative si diuretice, in medicina populara fiind intrebuintata ca antihelmintic.

Despre soc am citit aici

Intregul continut al site-ului www.biorganicbubu.ro este proprietatea Danucol SRL-D, fiind aparat de Legea nr 8/1996 (legea pentru protectia drepturilor de autor).Folosirea fara acordul in scris al societatii Danucol SRL-D, a oricaror informatii, date sau fotografii, se pedepseste in conformitate cu legislatia in vigoare.